“Cea mai mare inselatorie a egoului este sa ii arate omului, drumul spiritual”
Omul crede ca incepe sa inteleaga cum functioneaza lumea asta si se aseaza intr-o zona de confort din care ego-ul poate controla linistit evolutia omului.
Atunci cand credem ca stim ce se intampla atat cu noi cat si cu cei din jur si tot ce ne ramane de facut este doar sa asteptam ca schimbarea si salvarea sa ne vina din exterior, are loc negarea propriei divinitati. Ne este frica sa ne acceptam FIINTA, pentru ca inca credem in reminiscentele unei divinitati exterioare noua pe care nu o putem duce, care ne copleseste.
Asa se deschide usa prin care permitem sa ne intre frica de FIINTA care suntem, caci cel mai frica ne este de noi insine.
Incercam sa scapam de suferinta prin diverse tertipuri care ne tin mai mult intr-un spatiu pe care il putem controla sau in niste activitati care ne plac mai mult, dar tot iluzie se numeste.
Fugind de suferinta fugim de noi insine.
Pana ce nu acceptam ca suntem dincolo de mastile si rolurile cu care ne identificam si nu ne vedem “goi” si fara forma, vom fi doar la dispozitia propriei noastre creatii, in timp ce suntem vasul care contine si gazduieste aceasta creatie.
Renuntam atat de usor la darul si pozitia de Creator, prin indoiala care ne indeparteaza de insasi natura si originea noastra. Depinde doar de noi cat timp vom mai juca acest joc al negarii si iluziei.
Este atat de frumoasa viata aici cand o jucam dupa cum simtim si dupa cum ne-o asternem constient!
Libertatea este tot timpul in noi, recunoscand-o si crezand in ea, se si materializeaza, ca si abundenta si sanatatea si bucuria…. Ne activam aspectele din noi care sunt desemnate cu aceste roluri si le lasam sa se manifeste, dar nu ne identificam nici cu ele, chiar daca ne aduc beneficii 😊 NOI nu putem fi doar o parte din noi, cand suntem ceea ce le contine, suntem INTREGUL!
Vazandu-ne creatia ca pe un vis, o putem modela astfel incat sa ne aduca bucurie. Evident ca rolul inimii este foarte important in crearea unei realitati in acord cu voia sufletului.
De fapt sufletul nostru se foloseste de ego pentru a ne aseza pe drum. In acest caz, ego-ul devine un instrument de care ne folosim constient pentru avantul, curiozitatea, incapatanarea si determinarea pe care ni le aduce in indeplinirea unui scop dincolo de capacitatea lui de intelegere.
Cand omul se conecteaza la inima lui si intra pe drumul sufletului, egoul poate doar sa il incetineasca, creindu-i iluzia separarii, dar nu mai are putere, undeva in fundal, omul s-a trezit! 😀

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.